22 octombrie 2008

Toamna prea tarzie



Cum am ajuns la toamna asta prea tarzie?
M-am hotarat sa dezvalui secretul...
  • Mai intai a fost vara. M-am trezit. N-aveam nimic in gand, in grija. Nimic care sa ma grabeasca. Doar o cutie plina de optiuni. O cutie fara fitze, de carton, cu doua separeuri, care a gazduit o data intr-un magazin de mobila, o oglinda. Si totusi prea multe optiuni. Nu puteam renunta la una pentru alta. Nu ma puteam hotari: un rosu uscat, un negru blocat, un roz primit (stef, mc:*), un galben uitat, un bleu nefolosit, un alb cu experientza, un portocaliu cu origine greceasca, un verde cu amintiri uitate. Cam astea erau cele care se bateau pentru locurile "Unghia 1" si "Unghia 2". Uneori dau si locul 3. Se intampla sa incerc si pe 4 unghii pana la decizia finala. Dar de data asta cu gratie si recunostinta am tinut cont de "defectele fiecaruia"( Arhitectura Indiana la M. Draganovici :D)
  • Simteam cum se apropia toamna. Dupa M&A, un pranz in familie, o intalnire "de afaceri", am creat inspiratie artificiala. Si iata cubul nostru, al copilariei noastre.
  • Si...m-a ajuns toamna. Nimic in aer. Tot asternut: frunze pe pamant, oja pe unghii.
  • Si nu din prima frunza ... nici prima culoare, nici mai multe abia cazute. Trebuie o vreme sa se croiasca patura. La inceput, sunt doar pete... uscaciuni..gauri....rataciri...croiala incurcata, noduri suprapuse, culoare pe pamant si pe asfalt, pe unghii si pe piele. Inca verde langa descompus. Inca proaspat langa uscat.
  • Si trece un timp... un mess, un google...si vine negru' indoit. Indoit cu vreme, zile si acetona. E praful peste frunze, e ultimul nod. Dă forma, dă crezarea toamnei.
  • E in sfarsit patura. Si totusi...Atata frunzaris? Asta e toamna? Unde e fumul suparator, acetona deranjanta? Unde e mirosul de frunze arse? Stii, nu trebuie sa ne lasam acoperiti cu totu'. Mai dam foc unor frunze, mai stergem unele culori. Mai retusam, mai scuturam un copac uscat, mai maturam cu pila... mai greblam si cu betisoare cu vata inmuiata in acetona.
  • Ggospodarim in frumustea unghiilor asternute pentru ca toamna sa nu para atat de tarzie precum e, atat de monotona precum se comporta. Oricum o "acopera" culorile de fiecare data. Nu putem sa credem ceva de rau că ba... sare auriul, ba hop! o apara galbenul, ba o scuza verdele...ba intervine maro-ul.
  • Dar ne-am obisnuit si cu asta. Ne-am invatat cu ipocrizia toamnei si secretele culorilor.
  • Pe cat de multe ascund, pe atat de multe spun. Iar acum...prea multe se afirma intr-un teritoriu atat de inghesuit. E timpul...pentru un nou sezon!

Toamna tarzie





Asta e de pe vremea cand afara chiar era toamna tarzie. Acum e prea tarzie.

21 octombrie 2008

Deviere, putin

Suiti-Degetel,
Iti multumesc k ai pus in cuvinte sentimente pe care le traiam si eu . Nu se putea exprima mai bine ceea ce inseamna viatza cu/ fara "degete".
Iti multumesc k ne "degetzim" in continuu, fara ruperi, fara gips de mai bine de ....sase ani?!

Citat din
http://gandindnuscriind.blogspot.com/2008/10/se-spune-ca-pe-cei-mai-importanti.html

"se spune ca pe Cei mai Importanti Oameni odata ce ii numeri, constati ca nu sunt mai multi decat degetele de la o mana ... dar ce te faci cu momentele din viata, care te fac sa realizez ca numarul acestora descreste... daca pierzi un deget e dureros, dar nu e o tragedie, poti trai in continuare, te obisnuiesti si deprinzi noi indeletniciri cu cele ramase, acestea suplinind lispa primului pierdut...
vine numarul... 2 si tot asa... e din ce in ce mai greu ... dar daca pierzi un deget desi acesta exista?.. acele degete sunt ale tale.. simti ca inca parte din tine.. dar acea mana schilodita nu mai poate face ce facea inainte... nu se mai poate considera completa si fericita (...)"

"(...)nu imi place ce se intampla... mainile astea ale mele au pierdut rand pe rand.. multe degete... nemaifiind nici macar in standardele normalitatii... acum cu greu mai pot face ce faceam sau ce visam ca fac, acum nu le mai pot spune povesti din suflet, acum nu ma mai pot confesa lor si nu ma mai pot astepta sa fie toate parte din mine.. cand surplusul pleaca, degetele de conjunctura, atasate dupa un deget mai influent sau simpatic lor, speri ca macar raman cele importante...
speri si speri... ca ele vor fi sincere si te vor iubi cum tu le pretuiesti.. toti avem un deget preferat: cel mai frumos din toate, cel mai de incredere si care pare ca nu ne va trada niciodata. deodata se plictiseste de compania si de lacul transparent pe care il aplicai pe unghii... transparenta prieteniei e inlocuita cu oja treptat bej, rosie, ciclam, si in final cu cele mai inchise nuante ale paletei coloristice.. nu mai vezi ce simte, nu mai stii ce doreste si mai ales incepi sa te convingi ca minte si isi disimuleaza trairile... a fost degetul preferat atatia ani, nu te puteai astepta la asta din partea lui.. il iubesti in continuare, dar stii ca nu va mai fi niciodata cel mai de pret pt tine si mai ales doare cand simti ca pt el nu prea mai conteaza, umbla deja pe la alte maini.. frumos ojate, ce nu cunosc transparenta lacului si a sinceritatii.. in a caror companie se simt mai frumos mintite si ale caror fatete se schimba dupa ultima fita"
"

19 octombrie 2008

Pentru Gummimaci

Draga gummimaci,
Trebuie sa stii adevarul.
Nu stiu cum sa iti zic. Am incercat sa-ti arat, sa te invat, sa te ghidez, dar vad ca nu asculti deloc. Am vrut sa-ti zic in fata...dar nu m-ai lasat. M-am straduit sa te previn, dar nu m-ai luat in serios. Acum asta e...suportam consecintzele impreuna. U vestea proasta, eu postarea ei pe blogul meu plin de "faima" si oja. Mai mult oja.
Gummimaci, sunt nevoita sa pun aici un filmuletz care sa te inspire la plagiat. Am inteles ca asemanarea e mare(si nu ma refer aici numai la voce). Gummimaci trebuie sa inveti de la Gummimaci Original un lucru foarte important. Oja aia verde? O stii? M-am hotarat sa-i fac instructiuni de folosire:
A se folosi in atatea straturi cat este nevoie pentru a obtine o suprafata opaca. Nu are proprietatile unui lac de unghii, asadar nici intrebuintarile sa nu fie cele ale unui lac verde de unghii!


video