Toamna prea tarzie

Cum am ajuns la toamna asta prea tarzie?
M-am hotarat sa dezvalui secretul...

• Mai intai a fost vara. M-am trezit. N-aveam nimic in gand, in grija. Nimic care sa ma grabeasca. Doar o cutie plina de optiuni. O cutie fara fitze, de carton, cu doua separeuri, care a gazduit o data intr-un magazin de mobila, o oglinda. Si totusi prea multe optiuni. Nu puteam renunta la una pentru alta. Nu ma puteam hotari: un rosu uscat, un negru blocat, un roz primit (stef, mc:*), un galben uitat, un bleu nefolosit, un alb cu experientza, un portocaliu cu origine greceasca, un verde cu amintiri uitate. Cam astea erau cele care se bateau pentru locurile "Unghia 1" si "Unghia 2". Uneori dau si locul 3. Se intampla sa incerc si pe 4 unghii pana la decizia finala. Dar de data asta cu gratie si recunostinta am tinut cont de "defectele fiecaruia"( Arhitectura Indiana la M. Draganovici :D)
  
• Simteam cum se apropia toamna. Dupa M&A, un pranz in familie, o intalnire "de afaceri", am creat inspiratie artificiala. Si iata cubul nostru, al copilariei noastre.
• 
• Si...m-a ajuns toamna. Nimic in aer. Tot asternut: frunze pe pamant, oja pe unghii.
  
• Si nu din prima frunza ... nici prima culoare, nici mai multe abia cazute. Trebuie o vreme sa se croiasca patura. La inceput, sunt doar pete... uscaciuni..gauri....rataciri...croiala incurcata, noduri suprapuse, culoare pe pamant si pe asfalt, pe unghii si pe piele. Inca verde langa descompus. Inca proaspat langa uscat.
• 
• Si trece un timp... un mess, un google...si vine negru' indoit. Indoit cu vreme, zile si acetona. E praful peste frunze, e ultimul nod. Dă forma, dă crezarea toamnei.
• 
• E in sfarsit patura. Si totusi...Atata frunzaris? Asta e toamna? Unde e fumul suparator, acetona deranjanta? Unde e mirosul de frunze arse? Stii, nu trebuie sa ne lasam acoperiti cu totu'. Mai dam foc unor frunze, mai stergem unele culori. Mai retusam, mai scuturam un copac uscat, mai maturam cu pila... mai greblam si cu betisoare cu vata inmuiata in acetona.
• 
• Ggospodarim in frumustea unghiilor asternute pentru ca toamna sa nu para atat de tarzie precum e, atat de monotona precum se comporta. Oricum o "acopera" culorile de fiecare data. Nu putem sa credem ceva de rau că ba... sare auriul, ba hop! o apara galbenul, ba o scuza verdele...ba intervine maro-ul.
  
• Dar ne-am obisnuit si cu asta. Ne-am invatat cu ipocrizia toamnei si secretele culorilor.
  
• Pe cat de multe ascund, pe atat de multe spun. Iar acum...prea multe se afirma intr-un teritoriu atat de inghesuit. E timpul...pentru un nou sezon!